An III - Semiotica

Am initiat aceasta discutie pentru ca Semiotica mi s-a parut un obiect destul de dificil. Atat termenii utilizati, cat numeroasele concepte cu care opereaza il fac sa fie dificil de sintetizat pentru studentii care le descopera pentru prima data.
Am studiat Semiotica in alt cadru in care ne-au fost date numeroase detalii despre teoreticieni, sisteme de studiu, aplicate studiului limbilor. Nu am particularizat niciodata pentru limbajul arhitectural, insa unele elemente de vocabular sunt pastrate. Aici am sa postez un rezumat al discutiilor de la curs, alaturi de elemente explicative proprii, sper ca va va fi cu folos. Astept intrebari.

Curs I - introducere in vocabularul de specialitate


Semiotica este stiinta care se ocupa cu cercetarea semnelor. Exprimat mai simplest, semiotica studiaza conventiile de semne pe care omul le utilizeaza pentru a comunica. Fie ca este vorba de limba, de semne de circulatie, de codurile regasite in planurile tehnice ale unei cladiri, toate aceste semne fac obiectul studiului stiintei numite Semiotica.

Semiotica imparte domeniul sau de studiu in trei ramuri :
Sintaxa – studiul modului de combinare a semnelor
Semantica – studiul raportului semn – realitate
Pragmatica – studiul relatiei semn – utilizator

Fiecare dintre aceste ramuri isi are contributia sa in codificarea, decodificarea corecta a mesajului. Cum poate va mai amintiti din anii de scoala, comunicarea se dezvolta conform unei scheme.
Emitatorul codifica mesajul conform unor conventii, il trimite receptorului, care decodifica mesajul conform unor conventii. Cheia unei comunicari de success o reprezinta utilizarea aceluorasi coduri, conventii, de catre participantii la procesul de comunicare.

Un exemplu simplu este limbajul utilizat in comunicarea zilnica, Limba Romana.
Toti romanii vorbesc Limba Romana -------> toti participantii la comunicare folosesc acelasi cod, aceleasi conventii.
De unde apar esecurile in comunicare ? Raspunsul la aceasta intrebare il ofera intr-o prima forma Ferdinand de Saussure.

Conform teoriilor lui Ferdinand de Saussure, semnul cuprinde doua elemente distincte :
Semnificantul – in cazul Limbii Romane imaginea acustica ( cuvantul rostit ), sau cea vizuala ( cuvantul scris )
Semnificatul – conceptul pe care semnificantul il desemneaza

Charles Sanders Peirce teoretizeaza in privinta elementelor componente ale semnului sustinand o structura triadica a acestuia :
Semnificant
Semnificat
Realitatea denotata

Esecurile in comunicare apar datorita faptului ca in asocierea semnificantului cu semnificatul, fiecare individ implica o serie de perceptii subiective, asociind fiecare termen cu elemente ale vietii personale. Astfel, nimic nu garanteaza ca daca pronunt cuvantul “albastru” gandindu-ma la turcoaz, interlocutorul meu se gandeste la aceeasi nuanta; sau daca pronunt cuvantul “caine” avand in minte imaginea unui caine husky interlocutorul meu ii va asocia aceeasi imagine. Bruiajul in comunicare apare datorita implicarii factorului emotional. Cu alte cuvinte, diferenta dintre ce gandim cand spunem ceva, ce gandeste cel care ne asculta reprezinta rezultatul triadei lui Peirce : semnificatul este diferit de realitatea denotata in functie de modul de asociere a elementelor de catre fiecare individ.

Studentul : - Cu procedam pentru a avea certitudinea ca un alt individ, fara educatie in domeniul architectural, va recepta mesajul pe care dorim sa il transmitem prin creatia noastra arhitecturala ?
Raspuns : - La modul simplist, vom folosi un cod comun artistului, publicului sau. La modul elaborat, vom face apel in arhitectura la limbajul spatiului pe care un individ il poate percepe conform unor conventii sociale, culturale, permitandu-i sa ii decodeze semnificatia. Cu alte cuvinte, un om din Franta perioadei Gotice va asocia spatiul sacru al catedralei cu o structura dezvoltata pe verticala, cu goluri de lumina cu vitralii, iar un om din Romania aceleiasi perioade va asocia spatiul sacru al bisericii bizantine cu o structura joasa, intunecoasa. Pentru a putea codifica acest concept al sacralitatii, arhitectul va cunoaste cultura publicului sau, codificandu-si opera conform conventiilor consacrate.

Sincronie / Diacronie

Analiza sincronica a unui sistem de semne ( limba, limbajul arhitecutral ) presupune studierea acestuia intr-un anumit moment dat.
Analiza diacronica a unui sistem de semne ( limba, limbajul architectural ) presupune studierea acestuia de-a lungul evolutiei sale.